FANDOM


Gutui-2.jpg

Gutuie

Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze.

Descriere Edit

În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii de 3-4,5 m (cu extreme între 1,5-6 m) și are un aspect robust și rustic de tufă cu mai multe tulpini, ce pornesc de la baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibilă și poate fi afectată chiar și de lovituri superficiale. Rădăcinile nu se dezvoltă mult în adâncime, fiind dispuse în stratul superficial al solului.

Coroana este deasă și are formă neregulată. Frunzele sunt simple, cu marginea netedă, lat-ovalate, cu o lungime de 6-11 cm și suprafață tomentoasă (acoperită de peri moi, catifelați, de culoare albă). Mugurii sunt de asemenea tomentoși.

Înflorirea se produce târziu, după apariția frunzelor, în perioada aprilie-mai, florile nefiind astfel expuse înghețurilor timpurii de primăvară. Sunt flori mari, solitare, albe sau roz, cu cinci petale.

Fructul său, numit gutuie, este o bacă falsă, acoperită de un puf cafeniu. Gutuile coapte au culoare galbenă. Ating dimensiuni de 7-12 cm lungime și 6-9 cm lățime. Sunt tari și aromatice, cu pulpa astringentă. Își mențin consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după fierbere. Au un conținut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează bine timp îndelungat.

Utilizare culinară şi medicinală Edit

Gutuia poate fi mâncată ca atare atunci când este coaptă, sau poate fi mâncată cu zahăr. Este folosită la marmelade și compot sau poate fi coaptă în cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri. Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și minerale: potasiu și vitamina C. Conține importante cantități de fibră, are proprietăți dezinfectante și favorizează eliminarea acidului uric.

Conținutul la 100 g:

  • Calorii 25,2
  • Hidrați de carbon 6,3 g
  • Fibre 6,4 g
  • Calciu 14 mg
  • Magneziu 6 mg
  • Potasiu 200 mg
  • Vitamina C 13 mg

Fructele conţin tanin, zaharuri, acizi organici, pectine, substanţe azotate etc. Seminţele sunt bogate în mucilagii.

Proprietati terapeutice:Edit

Se întrebuinţează în combaterea tusei, a răguşelii ca laxativ uşor, ca antihemoragic, antidiareic, în afecţiuni bucale, în atonie intestinală, dureri de dinti etc.

Prezenţa pectinelor face ca fructele de gutui să fie folosite în prepararea de dulceaţă, gem, peltea asemănătoare cu mierea de albine etc.

AdministrareEdit

Sucul stors din fructe are proprietăţi astringente în diaree, hemoptizie, afecţiuni bucale ca stomatite, gingivite, faringite. Infuzie: Se prepară din frunze o linguriţă de frunze uscate şi zdrobite, la o ceaşcă de apă, în clocot. Se lasă în repaus 10—15 mi­nute apoi se strecoară şi se bea călduţ în afecţiuni ale căilor respira­toare, ca emolient în tuse şi catar. Se folosesc 2—3 ceaiuri pe zi. Infuzie: se poate obţine ca mai sus şi are aceleaşi întrebuinţări. Seminţele se pun întregi fără a le zdrobi, deoarece zdrobite pot da naştere la intoxicaţii, datorită prezenţei amigdalinei din ele. Utilizări cosmetice: sucul de gutui se poate folosi în cazul tenu­rilor grase. Mucilagiul de pe seminţe poate fi utilizat contra cra­pării pielii, a buzelor, a mainilor, a eroziunilor, în afte, în arsuri etc. Mucilagiul: peste o parte de seminţe se toarnă opt părţi de apă fiartă. Se lasă pe marginea sobei pană ce apa devine gelatinoasă. Apoi se strecoară printr-o sită pentru îndepărtarea seminţelor. Muci­lagiul astfel obţinut este bun pentru combaterea tusei, a răguşelii, a aftelor din gură, ca apă de ochi, pentru vindecarea călcaielor crăpate, a buzelor crăpate, a sanilor crăpaţi (se aplică tampoane cu vată îmbi­bată în mucilagiu). Prin pensularea cu astfel de mucilagiu se vindecă rănile bolnavilor care au zăcut mult timp în pat, precum şi rănile provenite din arsuri, a hemoroizilor etc. Din fructele gutui se poate prepara o peltea de foarte bună calitate, care poate fi folosită atat ca aliment cat şi ca medicament.

Medicamentul toamneiEdit

Pentru ca toamna s-a instalat deja, iar virozele respiratorii au inceput sa ne dea tarcoale, specialistii in fitoterapie recomanda consumul zilnic de gutui. Acestea nu doar ca ne feresc de raceli, dar previn anemia si stimuleaza pofta de mancare.

O gutuie pe zi ne tine departe de inflamatiile gatului, destul de frecvente in sezonul rece, iar semintele macinate au un efect calmant extraordinar in caz de tuse si bronsita. 37%din doza zilnica recomandata de vitamina C au 100 g de gutui

Tratament impotriva raceliiEdit

Capriciile toamnei aduc in prim plan doua dintre cele mai frecvente afectiuni specifice sezonului rece: gripa si raceala. Daca organismul este slabit, nu va rezista atacurilor virulente, existand posibilitatea de a contacta bolile de mai multe ori pe an.

Tocmai pentru a ne pazi de aceste pericole, natura ne-a pus la dispozitie gutuile, fructe aflate intre cele mai bogate in vitamine si minerale. Cu un continut ridicat de glucide, vitaminele A, B, C, calciu, potasiu, fosfor, magneziu si fier, ele intaresc sistemul imunitar si il ajuta sa lupte impotriva virozelor respiratorii. Infuzia de coji si frunze de gutui, in combinatie cu mierea de albine, calmeaza tusea, inlatura raguseala si elibereaza caile respiratorii.

Pulpa rasa de la o gutuie, lasata la infuzat in apa fierbinte, este un excelent remediu in caz de angina, fie ca se bea, fie ca se foloseste pentru gargara.

Puternic antioxidantEdit

Un studiu recent efectuat in Turcia a dezvaluit proprietati antioxidante uimitoare ascunse in pulpa deliciosului fruct. Rezultatele cercetarii au plasat gutuia in topul celor mai puternice arme in lupta cu radicalii liberi si implicit cu imbatranirea prematura. Si asta in conditiile in care cercetatorii de la Universitatea Ankara au descoperit ca doar rodiile bat gutuile in privinta nivelului de fenoli si flavonide din componenta.

Dieta si nutritie sanatoaseEdit

Asocierea tanin-pectina din gutui are actiune astringenta asupra mucoasei gastro-intestinale, motiv pentru care fructul este deosebit de eficient in tratarea diareei si dizenteriei. Datorita fibrelor din continut, gutuile asigura tranzitul intestinal, fiind astfel benefice si in caz de constipatie.

O singura feliuta poate sa taie greata, combate starile de voma si de salivatie abundenta. Mestecata incet, dupa masa, are capacitatea de a improspata respiratia, indepartand mirosul urat al gurii. Si, nu in ultimul rand, gutuile sunt recomandate in curele de slabire: fiind acide, intervin cu succes in neutralizarea grasimilor.

Tratament Impotriva raceliiEdit

Capriciile toamnei aduc in prim plan doua dintre cele mai frecvente afectiuni specifice sezonului rece: gripa si raceala. Daca organismul este slabit, nu va rezista atacurilor virulente, existand posibilitatea de a contacta bolile de mai multe ori pe an.

Tocmai pentru a ne pazi de aceste pericole, natura ne-a pus la dispozitie gutuile, fructe aflate intre cele mai bogate in vitamine si minerale. Cu un continut ridicat de glucide, vitaminele A, B, C, calciu, potasiu, fosfor, magneziu si fier, ele intaresc sistemul imunitar si il ajuta sa lupte impotriva virozelor respiratorii.

Infuzia de coji si frunze de gutui, in combinatie cu mierea de albine, calmeaza tusea, inlatura raguseala si elibereaza caile respiratorii. Pulpa rasa de la o gutuie, lasata la infuzat in apa fierbinte, este un excelent remediu in caz de angina, fie ca se bea, fie ca se foloseste pentru gargara.

Decoct din frunze de gutuiEdit

Proprietăţi terapeutice au atît gutuile ca atare, cît şi seminţele sau frunzele de gutui sub formă de ceai. Decoctul din frunze de gutui are proprietăţi calmante, astringente, diuretice, fiind recomandat în afecţiunile pulmonare, hepatice, în bolile intestinului gros, dar şi în curele de detoxifiere.

Medicina traditionala a folosit dintotdeauna gutuia ca remediu pentru diferite afectiuni. Astfel, ceaiul din gutui cu putin zahar reprezinta un remediu contra tusei si raguselii. Ceaiul din frunze de gutui, in amestec cu flori de tei, este indicat in amigdalite si raceli. Zeama din frunze de gutui se aplica pe rani infectate, iar ceaiul din samburi, in amestec cu zahar candel (glucida alimentara formata din cristale de zaharoza) si cu tarate de grau, este folosit contra tusei. Ceaiul din frunze uscate este adjuvant in caz de insuficienta cardiaca si in bolile de ficat.

Istoric Edit

Fișier:Cydonia.jpg

Cultivarea gutuiului poate fi anterioară mărului, și este posibil ca mărul citat în Cântarea Cântarilor să fi fost în realitate un gutui. Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună zeița Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în Grecia mușcau dintr-o gutuie pentru a parfuma sărutul înainte de a intra în camera nupțială " ca primul sărut să nu fie dezagradabil" ("Întrebări romane" 3.65). Era o gutuie premiul pe care Paris l-a dat Afroditei. Cel mai bun tip de gutui venea din regiunea Cydonia, pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca "Mela kudonia" sau " măr de Cydonia" de unde provine de asemenea și numele ei stiințific.

Romanii de asemenea foloseau gutui; cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă rețete pentru a găti gutuia cu miere și o combină spre surpriza noastra chiar și cu Praz (Allium ampeloprasum var. porrum). Plinius menționează un tip numit gutuie de Mulvian, care se putea mânca crudă. Columella menționează trei tipuri, una dintre ele "mărul de aur" - care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor- a dat nume tomatelor italiene (pomodoro).

Fișier:Champion quince.jpg

Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru ca coacerea să fie bună. Nu sunt culturi de mare cantitate; în general unu sau doi arbori într-o grădină sau livadă. Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari.

Gutuiul este menționat pentru prima dată într-un text englez la sfârșitul secolului XIII, totuși Anglia nu este o zonă foarte propice, datorită temperaturilor mici ale verii care împiedică gutuia să se coacă în totalitate. De asemenea au fost duse în Lumea Nouă, dar sunt rare în America de nord, datorită unei boli cauzată de bacteria Erwinia amylovora. Se cultivă mult în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania și în bazinul Mediteranei. Aproape toate gutuile din magazinele Americii de Nord provin din Argentina.

Specii înrudite Edit

Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, și trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluși în genul Chaenomeles.

Cultura gutuiului Edit

Producția în tone 2003-2004
Date de FAOSTAT (FAO)

Format:Flag 10500027 %10500028 %
Format:Flag9000024 %9000024 %
Format:Flag280007 %280007 %
Format:Flag260007 %260007 %
Format:Flag250007 %250007 %
Format:Flag52006 %520006 %
Format:Flag104003 %104003 %
Format:Flag95002 %95002 %
Format:Flag42501 %42501 %
Alte Țări 8796222 %8748523 %
Total381862100 %381385100 %


Producția în tone - 2011
Țara Tone
Format:TUR 127.767
Format:CHN 120.000
Format:UZB 73.000
Format:MAR 45.556
Format:IRN 35.430
Format:ARG 26.864
Format:AZE 23.924
Format:ESP 14.000
Format:SRB 13.955
Format:DZA 13.500
Format:Noflag Total în lume 575.924
Sursa: UN FAOSTAT [1]

Format:Clear

Vezi și Edit

Galerie de imagini Edit

Bibliografie Edit

  • Gelu Corneanu, Margareta Corneanu: Sfaturi pomicole, Editura PIM, Iași, 2003, ISBN 973-8490-65-0

Referințe și noteEdit

  1. Format:Cite web

Legături externe Edit

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Gutui

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki