Rodie

Rodie
Fructul rodiei
Clasificare ştiinţifică
Regn: Plantae Diviziune: Magnoliophyta Clasă: Magnoliopsida Subclasă: Rosidae Ordin: Myrtales Familie: Lythraceae Gen: Punica Specie: P. granatum
Nume binomial
Punica granatum L.

Flori de rodie

Rodia (Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios de înălţime până la 5–8 m. În fapt, termenul de rodie reprezintă fructul, iar planta se numeşte rodiu sau rodier. Acesta creşte pe o arie care se întinde din Iran până la Munţii Himalaya în India de nord şi este cultivat şi naturalizat în întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, şi Africa tropicală. Introdus în California de coloniştii spanioli în 1769, rodierul este acum cultivat mai ales în zonele uscate din California şi Arizona pentru fructele sale exploatate comercial ca sucuri cu o popularitate în creştere din 2001[2][3].

Frunze şi fruct

Ilustraţie de Otto Wilhelm Thomé, 1885.

Frunzele sunt dispuse opus sau subopus, sunt lucioase, înguste-alungite, întregi, au 3–7 cm în lungime şi 2 cm în lăţime. Florile sunt roşii-deschis, 3 cm în diametru, cu patru sau cinci petale (adesea mai multe la plantele cultivate). Fructul are dimensiune mai mare decât portocala şi mai mic decât grapefruit-ul, 7–12 cm în diametru cu o formă hexagonală rotunjită, are o coajă roşie groasă şi în jur de 600 seminţe. , prezentând placentaţie parietală. Seminţele şi pulpa ce le înconjoară, numită fruct fals, sunt comestibile. Unele soiuri au pulpa de culoare violet.

Specii

Genul Punica este reprezentat de doar două specii.

• Punica granatum: este specia cea mai cunoscută, înaltă de până la 2-4 m, cu frunze caduce lanceolate si nu foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite în grupuri la extremitatea ramurilor, de un roşu viu, cu varietăţi de flori simple sau duble, ce pot fi de culoare roşie, roz sau albă ; înfloreşte în iunie-august şi dă fructe comestibile de un gust acru.
• Punica protopunica: este o specie aproape necunoscută, în pericol de extincţie, din care supravieţuiesc câteva exemplare în insula Socotra din Oceanul Indian ( Yemen), unde este endemică. Se prezintă ca un arbust de circa 3-5 m, cu flori de un roşu strălucitor şi fructe care îşi schimbă culoarea din verde în roşu închis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici şi mai puţin dulci.

Cultivare şi utilizări

Frunze de rodier

Arbori de rodie

Rodierul este o plantă rezistentă la secetă, şi poate fi cultivată în regiuni uscate cu climă mediteraneană (cu ierni ploioase) sau în regiuni cu veri ploioase. În regiunile mai umede, rodierii riscă putrezirea rădăcinilor din cauza unor boli datorate unor ciuperci. Sunt plante tolerante la îngheţ moderat, până la −10°C.

Rodierul este originar din Persia (Iran) şi se cultivă în Asia Centrală, Georgia, Armenia, Azerbaijan şi regiunea Mediteranei de câteva milenii.

În Georgia şi Armenia, la est de Marea Neagră, există crânguri de rodieri sălbatici în preajma unor aşezări antice abandonate. Cultivarea rodiei are o lungă istorie în Armenia; resturi de rodie datând din anii 1000 î.e.n. au fost găsite în această ţară.

A fost identificat pericarp de rodie carbonizat în nivelele din Epoca Bronzului de la Ierihon, ca şi în nivelele din Epoca Bronzului de la Hala Sultan Tekke în Cipru şi Tiryns. O rodie mare, uscată a fost găsită în mormântul lui Djehuty, servitorul Reginei Hatshepsut. Documente cu scriere cuneiformă mesopotamiene menţionează rodiile de la jumătatea mileniului al treilea î.e.n. Planta este de asemenea crescută extensiv în China de Sud şi Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Mătăsii, fie adusă de corăbiile comerciale.

Oraşul antic Granada din Spania a primit numele de la acest fruct în perioada maură. Coloniştii spanioli au introdus mai târziu fructul în regiunea Caraibelor şi America Latină, dar în coloniile engleze nu a avut prea mult succes: "Plantaţi-o lângă marginea casei, aproape de zid. Astfel va creşte sănătos, va înflori frumos, şi va face fructe în anii călduroşi. Am douăzecişipatru pe un singur copac..." spunea Doctorul Fothergill Rodia fusese introdusă ca fruct exotic în Anglia cu un secol în urmă, de John Tradescant cel Batrân, dar nu a făcut fructe acolo, aşa că a fost introdusă repetat în coloniile americane, chiar şi în New England. A avut succes în sud: Bartram a primit un butoi de rodii şi portocale de la un corespondent din Charleston, South Carolina în 1764. Thomas Jefferson a plantat rodieri la Monticello în 1771: îi avea de la George Wythe din Williamsburg.

Utilizări culinare

Fruct de rodie, desfăcut

Seminţe de rodie

După desfacerea rodiei prin tăierea cu cuţitul, fructele false se separă de coajă şi de structurile interne de susţinere. Separarea fructelor false roşii poate fi simplificată prin efectuarea acestei acţiuni într-un vas cu apă, unde fructele false se depun pe fund, iar structurile de susţinere plutesc. Întreaga sămânţă se consumă crudă, deşi se doreşte doar partea cărnoasă din exteriorul ei. Gustul diferă în funcţie de soiul de rodie şi de nivelul de coacere. Poate fi foarte dulce sau foarte acru, dar în majoritatea cazurilor este undeva la mijloc, care este un gust caracteristic, asezonat cu note de tanin. Rodia bună de mâncat, mai puţin taninată, este cea care are coaja uşor ştearsă, ca şi cum ar fi fost frecată de perete, cu urme albe, nu de un roşu puternic. Cele foarte roşii sunt foarte acre, putând fi folosite în salate.

Sucul de rodie este o băutură populară în Orientul Mijlociu, şi este folosit şi în bucătăriile tradiţionale iraniană şi indiană; în Statele Unite ale Americii a început să fie comercializat pe scară largă în 2002 [4]. Concentratul de rodie este folosit şi în bucătăria siriană. Siropul de rodii este îngroşat şi îndulcit cu suc de rodie; este folosit şi în cocktailuri. Înainte de răspândirea roşiilor în Orientul Mijlociu, rodia este folosită în multe mâncăruri persane; poate fi găsită încă în unele reţete tradiţionale cum ar fi fesenjan (un sos gros din nuci şi suc de rodie, de regulă servit cu carne de raţă sau altă pasăre şi orez) şi ash-e anar (supă de rodie).[5]

Seminţele de rodie sălbatică sunt uneori folosite drept condiment, şi cunoscute sub numele de anardana (care în traducere din persană înseamnă seminţe - dana - de rodie - anar), mai ales în bucătăriile indiană şi pakistaneză dar şi ca înlocuitor de sirop de rodie în bucătăria persană sau cea din Orientul Mijlociu. Seminţele sunt separate de pulpă, uscate timp de 10–15 zile şi folosite la producţia de curry sau alte condimente. Seminţele pot fi şi pisate pentru a evita ca seminţele să rămână între dinţi la consumarea felurilor de mâncare bazate pe acestea. Seminţele de rodie sălbatică daru din Munţii Himalaya sunt considerate cele mai bune surse ale acestor condimente.

În Turcia, Armenia şi Azerbaidjan, rodia este folosită în mai multe moduri, mai ales sub formă de suc. În Turcia, sosul de rodie (turcă nar ekşisi) este folosit la salate, la marinarea cărnii, sau este băut. Seminţele de rodie sunt şi ele folosite în salate, în muhammara (pastă turcească de usturoi cu nucă) şi în güllaç, un desert turcesc. În Azerbaidjan şi Armenia, rodia este folosită şi pentru producerea unui vin.

În Grecia, rodia (greacă ροδι, rodi) este folosită în multe reţete, cum ar fi kollivozoumi, o supă-cremă din grâu fiert, rodii şi stafide. Rodia este folosită şi pentru lichior, topping de îngheţată, sau amestecată cu iaurt, sau sub formă de gem.

Implicaţii în sănătate

Furnizând 16% din necesarul zilnic de vitamina C al adultului, conţinut în 100 ml, sucul de rodie este şi o excelentă sursă de vitamina B, acid pantotenic, de potasiu şi de polifenoli antioxidanţi . Cu toate acestea, rodia nu e o sursă importantă de nutrimente,[6].

Cei mai abundenţi polifenoli din sucul de rodie sunt taninii hidrolizabili numiţi punicalagini prezentaţi în cercetările publicate în perioada 1990-2007 ca având capacitatea de a epura radicalii liberi puternici în studiile de laborator. [7]. Asemenea efecte antioxidante ale punicalaginilor nu au fost dovedite la oameni.

Mulţi producători de alimente şi de suplimente alimentare au constatat avantajele utilizării extractelor de rodie, care nu conţin zahăr, calorii sau aditivi, în locul sucului, ca ingrediente favorabile sănătăţii în produsele lor. În majoritate, extractele de rodie conţin în mod special acid elagic, care poate fi absorbit în corpul uman numai după consumul de punicalagini .

În studii preliminare de cercetare în laborator şi în cadrul unor studii pilot efectuate pe oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace , incluzând oxidarea LDL , statusul oxidativ al macrofagelor şi formarea celulelor spumoase [8][9][10], toate acestea fiind etape în ateroscleroză şi în boala cardiovasculară . Taninii de tipul punicalaginilor au fost identificaţi ca fiind primele componente responsabile de reducerea stress-ului oxidativ la care duc aceşti factori de risc [11]. S-a arătat că rodia intervine în reducerea tensiunii arteriale sistolice prin inhibarea enzimei serice de conversie a angiotensinei (ACE).

Cercetarea sugerează că sucul de rodie ar putea fi eficient împotriva cancerului de prostată şi în osteoartrită. În 2007,au fost aprobate şase testări clinice efectuate în Statele Unite ale Americii, Israel şi Norvegia cu scopul de a verifica efectele consumului de suc de rodie asupra parametrilor din cancerul de prostată sau hiperplazia de prostată, în diabet sau în limfom[12].

Sucul ar putea avea , de asemenea, efecte antivirale[13] şi antibacteriene împotriva placii dentare [14].

Rodiile si simbolismul

• Este foarte probabil ca Fructul oprit să fi fost mai degrabă o rodie decât un măr, dată fiind etimologia sa şi presupusul habitat precizat de Geneză.

• Exodul capitolul 28:33–34 îndemna ca rodiile să fie reprezentate pe robele preoţilor Evrei. 1 Regii capitolul 7:13–22 descrie rodiile zugrăvite în Templul Regelui Solomon din Ierusalim. Tradiţia evreiască spune că rodiile sunt un simbol al virtuţii, pentru că se spune că are 613 seminţe care corespund cu cele 613 mitzvot sau porunci ale Torei. Din această cauză şi altele, mulţi evrei mănâncă rodii cu ocazia sărbătorii Roş haŞana.

• Tot din aceste considerente, rodia este un motiv întâlnit şi în decoraţiile religioase creştine. De obicei, sunt cusute pe materialul de pe veşminte sau pe hainele folosite de preoţi la liturghie sau incrustate în metal.

• Rodierul sălbatic nu creştea în mod natural în zona egeeană în vremurile neolitice. El îşi are originea în Iranul de Est şi a intrat în lumea egeeană de-a lungul aceloraşi reţele culturale care au adus şi zeiţa pe care o adorau anatolienii sub numele de Cybele, iar mesopotamienii sub numele de Ishtar.

• Mitul Persefonei, zeiţa Infernului, face referire, de asemenea, la rodie. Într-una din versiunile mitologiei greceşti, Persefona este răpită de zeul Infernului, Hades care o obligă sa traiască în Infern, ca soţie a lui. Mama acesteia, Demeter (zeiţa recoltelor), a intrat în doliu după fiica-i pierdută şi de aceea tot ce era verde a încetat să mai crească. Zeus, cel mai puternic dintre zeii eleni, nu putea să lase Pamantul să moară, aşa că i-a ordonat lui Hades s-o elibereze pe Persefona. Regula ursitoarelor (Fates) cerea ca oricine ar fi consumat mâncare sau băutură din Infern să fie menit să petreacă o veşnicie acolo. Persefona n-a mâncat, dar Hades a păcălit-o să guste patru seminţe de rodie în timpul cât i-a fost prizonieră şi, datorită acestui fapt, ea a fost condamnată să petreacă în fiecare an câte patru luni în Infern. În timpul acestor luni cât Persefona stă pe tronul Infernului alături de soţul său, mama sa, Demeter, poartă doliu şi nu mai lasă Pământul să rodească, fapt ce reprezintă modul în care vechii greci explicau anotimpurile.

De remarcat este faptul că numărul seminţelor mâncate de Persefona variază, depinzând de versiunea în care povestea este spusă. Numărul seminţelor despre care se zice ca Persefona le-ar fi mâncat se înscrie între trei şi şapte însemnând un singur anotimp sterp (3 sau 4 seminţe) sau două sezoane infertile (jumătate de an), în cazul în care Persefona ar fi mâncat 6 sau 7 seminţe.

• Rodia evocă de asemenea zeiţa-trinitate egeeană, cea care a evoluat devenind Hera şi care este adesea reprezentată ca oferind rodii ca în cultul imaginii din Heraionul din Argos, sculptat de Polykleitos. După Carl A. P. Ruck şi Danny Staples, rodia este un surogat al capsulei narcotice de mac , asemănându-i-se acestuia ca formă şi interior compartimentat . Pe un sigiliu micenian ilustrat în lucrarea lui Joseph Campbell Occidental Mythology 1964, figura 19, zeiţa cu secure bifidă (labrys) oferă trei capsule de mac cu mâna dreaptă şi îşi susţine sânul cu cea stângă . Ea întrupează în acelaşi timp aspectele sale de zeiţă duală: dătătoare de viaţă şi aducătoare de moarte. Titanul Orion este reprezentat “căsătorindu-se” cu Side, nume care în Boeotia înseamnă "rodie". Alte dialecte greceşti numesc rodia ca “rhoa”, fiind într-o posibilă legătură cu zeiţa Pamantului,Rhea, fapt inexplicabil în greceşte , dar pe care mitologul Karl Kerenyi îl găseşte ca fiind sugestiv şi care consideră ca această consonanţă ar putea deriva dintr-un strat mai profund al unei limbi pre-indoeuropeene.

Rodie desfăcută

• În secolul al VI-lea înainte de Cristos, Polykleitos a luat fildeş şi aur pentru a sculpta-o pe Hera în templul său din Argos. Aceasta ţinea un sceptru într-o mână şi dăruia rodia ca pe o sferă regală cu cealaltă mână. "Despre rodie nu trebuie sa spun nimic", şoptea călătorul Pausanias în secolul al II-lea e.n., "pentru că povestea sa e ceva ce ţine de mister". Într-adevăr, în legenda lui Orion se spune că Hera a transformat-o pe rodia-Side (o cetate antică din Antalia) în întunecata Erebus "pentru vina de a fi îndrăznit să rivalizeze cu frumuseţea Herei", ceea ce ar putea fi punctul de conexiune cu mai vechea poveste a lui Osiris şi Isis. De vreme ce egiptenii antici identificau constelatia Orion ca fiind Sah, "sufletul lui Osiris", asemănarea acestor mituri pare să le suprapuna până la identificare. Hera poartă nu o cunună sau o tiară sau o diademă, ci evident o corolă de rodie, pe post de coroană zimţată. În anumite reprezentări artistice, găsim rodia în mâna Mariei, mama lui Iisus.
• În timpurile moderne, rodia încă poartă puternice simboluri pentru poporul grec. Astfel, în zile importante din calendarul ortodox grec , ca Înfăţişarea Maicii Domnului şi ziua Crăciunului, a devenit tradiţional ca la masă să fie puse "polysporia", cunoscute si sub vechiul nume de "panspermia" în anumite regiuni ale Grecei. În trecut, acestea erau date ca ofrandă zeiţei Demeter[necesită citare] şi altor zei pentru fertilitatea pământurilor, pentru sufletul morţilor sau în slava lui Dionis. În vremurile moderne, încărcătura simbolică este preluată de Iisus şi de fecioara Maria. Pentru greci, rodiile ocupă un loc important în timpul ceremoniilor de căsătorie sau la funeralii. Pentru comemorarea morţilor, grecii pregatesc "kollyva" (coliva) ca ofrandă, aceasta fiind pregătită din grâu fiert, amestecat cu zahăr şi ornată cu rodii. O altă tradiţie din Grecia cere ca rodia să fie spartă la pământ cu ocazia căsătoriei, de Anul Nou sau când se cumpără o casă nouă, musafirul aducând o rodie în dar, rodie ce este plasată sub sau lângă iconostasul casei ( "ikonostasi"), ca simbol al abundenţei, al fertilităţii şi al norocului . Decoraţiile cu rodie sunt obişnuite în Grecia şi ele sunt vândute în multe magazine cu bunuri gospodăreşti. [15]

Altele

• Rodia este unul dintre simbolurile Armeniei, reprezentând fertilitatea, abundenţa şi căsătoria.
• Rodia este considerat fruct tradiţional în Israel, şi este folosit în cadrul ceremoniilor de Iom Kipur şi Sukkot (sărbătoarea recoltei) ce au loc în lunile Septembrie - Octombrie. Tradiţia spune ca la sfârşitul zilei de post negru în onoarea zilei de Iom Kipur, să se mănânce seminţe de rodie pentru a celebra viaţa dulce şi plină (ca sucul de rodie) şi viaţa veşnică.
• Este simbolul oficial al mai multor oraşe din Turcia.
• Nemuritorii, unitatea de infanterie de elită din Persia antică, aveau suliţe cu contragreutăţi în formă de rodie la mâner, făcute din aur ( pentru ofţeri) sau din argint (pentru infanteriştii obişnuiţi). În Iranul de astăzi, încă se crede că fructul e aducător de sănătate şi viaţă lungă.
• Coranul menţionează rodia de 3 ori (6:99, 6:141, 55:068) —din care, de două ori ca exemplu de lucruri bune create de Allah şi o dată ca fiind fructul găsit din grădina Edenului.
• Sucul de rodie lasă pete permanente pe ţesături, dacă nu este spălat imediat cu apă şi numai înălbitorii mai pot îndepărta aceste pete ulterior.
• Sucul de rodie este utilizat pentru vopsirea naturală a ţesăturilor nesintetice.
• Sucul de rodie devine albastru când e supus unor condiţii de mediu bazic (alcalin), pe acelaşi principiu ca şi hârtia de turnesol.
• Deşi nu face parte din flora spontană a Chinei, Coreei sau Japoniei, rodierul este larg cultivat aici, în livezi extinse. E utilizat pe scară largă ca bonsai, pentru florile sale şi pentru coaja răsucită pe care o pot avea exemplarele vârstnice.
• Rodia (cunoscută în multe limbi ca “grenade”; în româneşte i se spune şi "granată") a dat numele său grenadei de mână, datorita formei, mărimii şi asemănării dintre seminţele de rodie şi fragmentele de grenadă. De asemenea, numele granatului mineral e dat de asemănarea cromatică dintre acesta şi rodie. În multe limbi (bielorusa, spaniola, franceza, poloneza şi ebraica), cuvintele care desemnează aceste trei elemente sunt identice.
• Balaustinele sunt florile de rodie de un roşu trandafiriu care au un gust amar. În medicină, acestea sunt folosite în forma uscată pentru efectul lor astringent. Termenul de balaustine (din latină: balaustinus) este folosit pentru a desemna şi culoarea roşie a rodiei (roşu-grena)).
• Rodia era emblema personală a împăratului roman Maximilian I şi a Caterinei de Aragon.
• În emisfera nordică, fructul este în sezon din septembrie până în ianuarie, iar în emisfera sudică din martie până în mai.
• Rodia este simbol divin în serialul lui Pinto Ricardo, The Stone Dance of the Chameleon.
• Rodia este unul din simbolurile Herei .
• Este denumită şi “hrana morţilor”.
• În slujbele de pomenire ale creştinilor ortodocşi, seminţele de rodie sunt folosite la "koliva", care este sfiinţită şi mâncată apoi de către cei îndoliaţi.

Legături externe

• ro Enciclopedia condimentelor - Rodie
• ro Sucul de rodie opreste dezvoltarea cancerului de prostata
• ro Rodia - "fructul inimii"
• ro Deliciu - Boabele rosii ale Afroditei
• ro Rodia, un fruct miraculos